Feeds:
Articole
Comentarii

Pescuitul primavara

Este primavara ! Soarele a capatat mai multa stralucire, norii sunt putini si subtiri, iar natura se trezeste la viata.Pe malul Oltului, batranului nostru rau, salciile au inceput sa inverzeasca primenindu-se ca de sarbatoare, iar verdele ierbii ne incanta ochii si ne limpezeste mintea.Pasarelele ciripesc, muncesc pentru cuibul cel nou, zburda si se joaca.Este minunat cum renaste natura iar si iar…si odata cu ea, noi ne umplem de speranta, dorinta, incredere in noi.

Sa mergem dara in natura, sa ne lasam incantati de frumusetile din jurul nostru sa respiram aer proaspat cu miros de pamant reavan, departe de nebunia urbana, sa ne lasam prada hobyului nostru, sa pescuim !

Acum, somnul incepe sa urce agale in amonte sa-si depuna icrele, mreana se pregateste de ospat dupa o iarna lunga si saracacioasa, carasul viseaza la viermisori, iar avatul la multi obleti.Iar noi visam captura de care vom povesti multora.

Dupa ce am asezat lansetele aliniate ca niste soldatei, dupa ce ne-am asezat confortabil in asteptarea clopotelului sau saltului bambinei, ne ramane timp sa meditam, sa ne ordonam gandurile, asteptarile si/sau deciziile. Nimic nu se compara cu o zi de pescuit !

 

 

Anunțuri

Unde pescuim ?

Practicarea pescuitului cu „undiţa” implică cunoaşterea perfectă a calităţii apelor, a faunei şi florei, elemente strict legate unul de altul, a influenţei temperaturii, luminii, presiunii şi nu în ultimul rând a fazelor lunii.
Cumulul acestor elemente are un rol determinant în practicarea pescuitului, făcând din acesta o activitate performantă, o destindere şi nu un discomfort.

Apele stătătoare pot fi împărţite în două categorii: naturale şi artificiale. Cele naturale create în decursul anilor, datorită unor fenomene, cum ar fi scufundări şi alunecări de teren, inundaţii, eroziuni, modificarea unor albii de râuri, pot fi reprezentate prin iazuri, bălţi, lacuri, mlaştini, japşe (numeroase şi cunoscute mai ales în Delta Dunării).

Iazurile – sunt ape stătătoare, formate între două maluri naturale prin acumulări din izvoare, scurgeri de pe versanţi sau precipitaţii (ploaie, topirea zăpezii, etc). Cele artificiale ar putea fi identificate ca heleştee. încă din timpuri străvechi, iazurile au servit ca rezervă de apa pentru aşezările omeneşti din apropiere, la irigarea suprafeţelor cultivate, la adăparea animalelor şi creşterea primitivă a peştilor. Asemănătoare bălţilor, iazurile au însă posibilitatea de a fi golite cu ajutorul stăvilarelor construite de om (diguri de pământ) care la nevoie pot fi rupte sau dărâmate pe una sau mai multe porţiuni. Rolul lor este de a satisface nevoile locale.

Bălţile – sunt acumulări naturale cu adâncimi de până Ia 4 — 5 m, având legături trecătoare sau permanente cu un curs de apă — râu, fluviu, sau prin canalele acestora. Apa lor, datorită adâncimilor relativ mici, cu excepţia cursurilor din care sunt formate, se încălzeşte repede.

Lacurile – sunt ape stătătoare fără legătură între ele, formate prin cataclisme, surpări de teren sau depresiuni vulcanice. Cele mai curente sunt cele glaciale, formate în trecut prin topirea gheţarilor şi menţinute natural prin ciclul de evaporare, acumulare de nori şi ploaie. Ele au deci un circuit natural, închis prin acest transfer, cunoscut prin studiile de geografie generală. Biotopul în aceste acumulări este asigurat de materialele în suspensie, în strictă legătură cu fenomenul de evaporare, precipitaţiile atmosferice şi nu în ultimul rând al factorului lumină, cu rol de foto-sinteză asupra vegetaţiei subacvatice.
Transparenţa lacurilor, o altă caracteristică, este asigurată de lumină, de vegetaţia în suspensie, vie sau în putrefacţie, aceasta din urmă fiind dizolvată de apă. Ea depinde, de asemenea, de viiturile produse de precipitaţii, care angrenează şi transportă de pe sol materii organice şi anorganice (oxizi, silicaţi, fosfaţi, azotaţi, cloruri, carbonaţi, etc.) cu rol în formarea microorganismelor ce constituie principala hrană a peştilor.

Mlaştinile – formate în general prin revărsările râurilor, pot apărea însă şi pe terenul care se găseşte la acelaşi nivel cu bălţile sau lacurile.
De adâncimi mici, fără transparenţă şi depuneri diverse pe fund, în majoritatea cazurilor sunt lipsite de peşte. Rareori, prin revărsare şi retragerea cursurilor unor ape ce le inundă, acestea din urma le populează temporar până sunt descoperite de localnici în special. în alte zone izoiate peştii dispar datorită condiţiilor improprii de menţinere a vieţii.
Inundate de vegetaţie deasă, creează zone de dezvoltare a unor mici vieţuitoare utile pescarilor ca momeală de cârlig. Găsim astfel, viermi inelaţi, larve de chironomus (denumite greşit larve de libelulă), viermi cilindrici, melci mărunţi, râme negre etc. Unele mlaştini, rare de altfel, sunt populate cu specii ca lin, crăpuşor, babuşcă, biban, slab reprezentate numeric însă. Aici este totuşi zona favorită ţiparilor, cunoscuţi ca cea mai bună momeală la somn, şalău sau ştiucă.

Japşa – reprezintă felul în care se denumeşte un teren acoperit în perioada viiturilor, revărsărilor în cazul Deltei, cu apă puţin adâncă. In perioadele călduroase, apa se evaporă, formându-se pe fund o vegetaţie deasă şi măruntă formată din plante de fund sau plutitoare. Datorită factorilor fizici şi dinamici de putrezire şi oxidare, aceste zone nu sunt propice pentru peşti, putând fi exploatate numai atunci când sunt populate prin inundare.

Heleşteiele – sunt bazinele piscicole, formate prin excavari, alimentate cu apă şi populate cu peşti, unde înmulţirea şi exploatarea sunt controlate de specialişti.
Conform legilor în vigoare, aceste acumulări nu fac obiectul perioadelor de prohibiţie ele putând fi folosite industrial sau sportiv cu acordul piscicultorilor.
Cunoscând aceste formaţiuni descrise anterior, pescarul poate să-şi coroboreze cunoştinţele şi să le aplice în momentul unei ieşiri la apă. Astfel va şti unde poate căuta momeală vie (mlaştini), unde poate pescui temporar (mlaştini şi japşe), unde găseşte formaţiuni de peşti sălbatici.

Ingrediente :

  • 4-5 Kg peşte mic  pâna la 25 cm. (caras, platică, baracudă, roşioară)
  • 1 Kg ceapă
  • 250 ml oţet de mere
  • 1,5 l apă
  • 30 g sare mare
  • 2 foi de dafin
  • 2 linguriţe piper negru boabe
  • 2 linguriţe ienibahar boabe (neapărat)
  • 100 ml ulei.

Se curaţă peştele şi se eviscerează, se spală, apoi se îndepărtează  aripioarele şi capul (capul se poate folosi pentru a da un gust mai bun unei ciorbe de peşte). Se taie transversal în bucăţi de 3-4 cm.

Ceapa se curăţă şi se taie  solzişori. Într-o oală care fierbe sub presiune se aşează straturi de peşte, ceapă şi condimente. Din apă, oţet sare şi ulei se face un sos care după omogenizare se toarnă în oală peste bucăţile de peşte, astfel încât să îl acopere . Se pune la foc şi se fierbe 45 minute din momentul începerii fierberii.

Se pune peştele cald cu grijă în borcane de 400 g, peste care se pune şi din zeamă, se închid bine borcanele şi se sterilizează (se fierb într-un vas în care s-a pus apă care acoperă 2/3 din înălţimea borcanelor) circa 20 minute.Este delicioasă, ingredientul secret este ienibaharul care îi dă savoare deosebită.

Plachie de peşte

Ingrediente

  • 1 Kg fileu de peşte (somn, şalau, ştiucă, peşte mare)
  • 200 g pastă de roşii
  • 400 g peşte
  • 50 ml ulei
  • usturoi câţiva căţei
  • 1 lămâie
  • sare
  • piper

Se înăbuşă ceapa tăiată solzişori sau rondele în ulei, apoi se adaugă şi usturoiul tăiat mărunt. După ce s-au înmuiat puţin se pune pasta de roşii şi jumătate din fileurile de peşte, se acoperă cu apă şi se lasă la fiert cam 10 minute. Între timp, celelalte fileuri se prăjesc pe grătar sau la cuptor se aşează pe platou şi se stropesc cu zeamă de lamâie. Ne întoarce la sosul de plachie, scoatem bucăţile de peşte şi mai fierbem 10 minute, se stropeşte cu yeamă de lămâie, după care se toarnă peste peştele de pe platou.Este delicioasă !

 

Ingrediente  :

– 4 bucăţi păstrăv de mărime mare
– 6 roşii mari
– 300 ml vin demidulce alb sau roze
– 6 linguri pastă de roşii sau roşii decojite în sos
– 1 legatură pătrunjel
– 1 lămâie tăiată în felii
– 6 linguri ulei măsline
– 2 bucăţi ardei iute roşu
– sare, piper alb şi verde, praf de chilli

Mod de preparare :

– Se spală foarte bine peştele, apoi se curăţă în interior de intestine şi pieliţa neagră după care se presară bine cu sare şi se lasă într-un vas adânc, 20 de minute.

– Se spală roşiile, se taie în felii medii şi se aşează într-o tavă de cuptor, unsă bine în prealabil cu ulei de măsline.

– Peste roşii se aşează cei 4 păstrăvi, în care am pus câte 2 felii de lămâie la fiecare bucată, şi tava se dă la cuptor 30 min, la foc foarte mic.

– Se amestecă bine vinul demidulce cu pătrunjelul tocat mărunt, cu ardeiul iute tocat mărunt, cu sare, piper şi pasta de roşii (sau roşiile decojite în sos) – pt cine preferă mai picant se pune şi praf de chilli.

– Se toarnă acest sos peste peşte şi se mai dă la cuptor înca 7-8 minute.

Este cald, meteorologii au anunţat 36 de grade. Dar noi oltenii din Câmpia Română suntem obişnuiţi vara cu astfel de temperaturi, iar plăcerea pescuitului este mai mare decât numărul gradelor de afară. În plus, pescuim seara, noaptea şi dimineaţa, când temperaturile, fiind mai mici, sunt mai uşor de suportat.

Ne-am pregătit codiţele, care pentru caras, cu două ace, care pentru crap cu un ac, mai mare, evident,le-am ordonat în cutie, plumbii cu momitoarele, nada şi momelile. Pentru momeală ne-am luat râme de bălegar, roşii, viermuşi, coropişniţe ca momeală vie şi pufuleţi ca momeală uscată. Când am ajuns, era încă destul de cald, dar până am lansat la apă, soarele începuse să se retragă, aşa cum se vede în imaginea superbă de mai sus. Aşteptăm şi în mijlocul naturii suntem singuri cu gândurile noastre. E linişte. Se aude doar clipocitul apei când sare vreun peşte sau glasul timid al unei păsări. Şi gândurile zboară, se joacă, se împletesc şi se despletesc, se încâlcesc şi se descurcă singure. Oare ne putem înfrâna gândurile ? Sau măcar le putem canaliza într-o direcţie dorită ? Răspunsul este DA, depinde doar de noi, de ceea ce ne preocupă, de ce ne dorim şi ce suntem dispuşi sa facem să ne realizăm dorinţele. Hei ! O bambină s-a mişcat puţin ! Şi încă o dată! Mulinăm lin, cu grijă ca peştele să nu ne scape. Se apropie de mal, uite ce plătică frumoasă şi nervoasă ! Reîncărcam cu momeală, umplem şi momitorul şi aruncăm în apă din nou. Din nou singuri cu gândurile noastre în liniştea serii. Locul este de o frumuseţe rară, pe malul stâng al Oltului în spatele nostru este un câmp cultivat cu lucernă. Se aude zgomotul unei unelte care coseşte . În aer pluteşte un miros suav, de flori de câmp, de fân proaspăt cosit, e greu de definit, dar este tulburator ! Plătica noastra se zbate în juvelnic, iar lipăitul ei ne face să privim mai atent la bambinele fosforescente agăţate de firele lansetelor. Numarul pescarilor care trec în sus şi in josul râului creşte. Când am ajuns noi, aveam alături doar pe Wong, un chinez stabilit în Turnu Măgurele după cum am aflat spre dimineaţă. Şi mişcările bambinelor noastre s-au înmulţit.

Curând incă vreo două plătici au ajuns în juvelnicul nostru, apoi, când Luna nu se ivise încă iar deasupra capului nostru se vedea foarte clar Carul Mare totul s-a liniştit, nici o tremurare de bambină măcar. Poate nu trebuia să stăm şi noaptea… Vom vedea spre dimineaţă.

Spre dimineaţă, cu greu păstram ritmul impus de plăticile flămânde. Dar când soarele s-a ridicat, o dată cu el s-a ridicat şi temperatura, oboseala îşi spunea şi ea cuvântul, iar noi, cu câteva kilograme de plătici în juvelnicul nostru, am strâns uneltele de pescuit şi ne-am îndreptat spre casă.

 

 

Saramura de caras

Ingrediente :

  • 2 carasi de aprox 300g fiecare
  •  rosii ( 2 rosii proaspete)
  • 1 ardei iute
  • usturoi
  • patrunjel verde
  • malai pentru mamaliguta
  • malai grisat 200g
  • sare
  • piper
  • ulei pentru prajit

Pestele curatat spalat si taiat in doua pe lungime se sareaza si se pipereaza, se tavaleste prin malaiul grisat si se pune la prajit in ulei incins. Dupa ce s-a prajit se intoarce pe cealalta parte, iar dupa ce este gata se scoate in saramura.

Secretul acestei retete consta in prepararea saramurii : Se curata si se piseaza usturoiul cu sare. Separat se calesc in foarte putin ulei (o lingurita) 2-3 rosii proaspete si coapte bine, decojite si taiate marunt (daca este iarna este bine sa folositi de la camara rosii pentru ciorba ).Acestea se pun peste usturoi, se mai adauga apa calda si patrunjel, apoi un ardei iute tocat marunt. In aceasta saramura se pune pestele prajit, este bine sa fie acoperit de lichid.

Se serveste cald sau rece, cu mamaliguta .

La Chilii

E iunie.Pescuitul  este legal. perioada de interdictie s-a incheiat.Vremea este superba iar solunarul arata sanse mari de succes la pescuit.

Am pregatit totul de cu seara, iar dimineata, devreme, pornim cu avant, cu speranta si cu incredere spre batranul nostru Olt. Locul vizat se afla in amonte de localitatea Farcasele, si se numeste dupa satul din apropiere La Chilii.

Pescuitul in aceasta zona, se face pe dalele mari de ciment, este usor incomod, dar frumusetea momentului este data de „muzica” ce razbate din crangul de pe malul drept al Oltului, sustinuta de pasarele.

Pescuim la caras. Pescuitul la caras in iunie se face la momeala vie : rame, viermisori, dar si la cubulet de mamaliga si la bobite . Este bine sa acoperim momitorul cu nada preparata din mamaliga simpla, facuta in casa, framantata cu Profi Mix. Aceasta este o nada ecologica, fara conservati si coloranti chimici. Pentru perioadele mai reci, primavara sau toamna, putem folosi aceasta nada amestecata cu larve sau viermusi.

Dupa ce am ajuns si ne-am ales locul, am trecut la pregatirea uneltelor de pescuit. Mai intai, am fixat suportii de lanseta, am pus apoi mulinetele pe lansete, coditele, plumbii, nada si momeala.

Am aruncat cu  lansetele, le-am asezat aliniate ca pe niste soldatei si apoi am asteptat. Bambinele  ne vor avertiza vizual asupra incercarilor pestilor de a se hrani din „bunatatile” pe care le-am pregatit. Am avut astfel timp sa admiram rasaritul soarelui oglindit in apa Oltului, peisajul mirific care insoteste raul si sa ascultam un concert dat de pasarelele din padure acompaniate de cele de pe suprafata Oltului.

Iata ca primul oaspete ne face sa tresarim, mulinam incet, cu atentie, si in apropierea malului zarim trofeul : un frumos caras, mare si rotofei, care ne incanta privirea si ne gadila orgoliul de pescar. Acesta a fost primul. I-au urmat altii.Incantare.

Bucuria de a-ti exercita maiestria in arta pescuitului, dar si faptul ca aceasta activitate se desfasoara in mijlocul naturii, face din pescuit o adevarata placere.

Carasul isi are originea in nordul Asiei.De aici acest peste din familia ciprinidelor s-a raspandit in China ca peste ornamental, cu solzii de culoare rosie si aurie.Din China s-a raspandit in toata lumea, fiind foarte putine zone geografice in care nu traieste carasul.

Carasul argintiu nu se stie daca este o adaptare la mediul european sau alta varietate de culoare .El se intalneste in toate apele de ses, atat in baltile mici si caldute, cat si in apele reci din lacurile de acumulare.Interesant este faptul ca majoritatea sunt femele, acest lucru datorandu-se faptului ca dupa doi ani masculii supota o transformare a organelor genitale, devenind femele. Carasul se hraneste si cu hrana vegetala dar si cu moluste, vietuitoare subacvatice , cu pestisori mici.

Pescuitul carasului difera in functie de anotimp: primavara se pescuieste in apele mici si langa maluri, vara in apele mai adanci unde temperatura apei este constanta.Pescuitul carasului se face si cu undita dar si cu lanseta, fiind un pescuit de finete.

  • In general, se pescuieste cu o undita de 4-5 m, cu firul strunei de 0.15 mm iar carligul de 10-12 pentru mamaliga sau grau fiert si 8-10 pentru rama, plumbi mici, cu pluta usoara.
  • Pentru cei care vor sa prinda exemplare mai mari,de 800g si peste, lansetele sunt singura solutie.Lungimea acestora se recomanda sa fie de 3.4 – 3.9 m, cu ele aruncandu-se 20-60g.Mulinetele trebuie sa aiba frana reglabila fina, cu fir de 0.2-0.22 mm.Cel mai indicat este sa se foloseasca spiralele culisante sau de capat de 10-20g astfel incat cu tot cu nada sa ajunga la 60g.

De obicei nada se va compune din mamaliga cu srot de floarea soarelui, sofran si bucatele de rame, taiate marunt.

Pescuitul carasului se face din primavara devreme pana toamna tarziu daca apele nu se racesc brusc.Carasul este un peste cu carnea dulce, foarte gustos, care se poate prepara in multe feluri.

FIR INTINS !