Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘fishing’ Category

Ingrediente :

  • 4-5 Kg peşte mic  pâna la 25 cm. (caras, platică, baracudă, roşioară)
  • 1 Kg ceapă
  • 250 ml oţet de mere
  • 1,5 l apă
  • 30 g sare mare
  • 2 foi de dafin
  • 2 linguriţe piper negru boabe
  • 2 linguriţe ienibahar boabe (neapărat)
  • 100 ml ulei.

Se curaţă peştele şi se eviscerează, se spală, apoi se îndepărtează  aripioarele şi capul (capul se poate folosi pentru a da un gust mai bun unei ciorbe de peşte). Se taie transversal în bucăţi de 3-4 cm.

Ceapa se curăţă şi se taie  solzişori. Într-o oală care fierbe sub presiune se aşează straturi de peşte, ceapă şi condimente. Din apă, oţet sare şi ulei se face un sos care după omogenizare se toarnă în oală peste bucăţile de peşte, astfel încât să îl acopere . Se pune la foc şi se fierbe 45 minute din momentul începerii fierberii.

Se pune peştele cald cu grijă în borcane de 400 g, peste care se pune şi din zeamă, se închid bine borcanele şi se sterilizează (se fierb într-un vas în care s-a pus apă care acoperă 2/3 din înălţimea borcanelor) circa 20 minute.Este delicioasă, ingredientul secret este ienibaharul care îi dă savoare deosebită.

Read Full Post »

Este cald, meteorologii au anunţat 36 de grade. Dar noi oltenii din Câmpia Română suntem obişnuiţi vara cu astfel de temperaturi, iar plăcerea pescuitului este mai mare decât numărul gradelor de afară. În plus, pescuim seara, noaptea şi dimineaţa, când temperaturile, fiind mai mici, sunt mai uşor de suportat.

Ne-am pregătit codiţele, care pentru caras, cu două ace, care pentru crap cu un ac, mai mare, evident,le-am ordonat în cutie, plumbii cu momitoarele, nada şi momelile. Pentru momeală ne-am luat râme de bălegar, roşii, viermuşi, coropişniţe ca momeală vie şi pufuleţi ca momeală uscată. Când am ajuns, era încă destul de cald, dar până am lansat la apă, soarele începuse să se retragă, aşa cum se vede în imaginea superbă de mai sus. Aşteptăm şi în mijlocul naturii suntem singuri cu gândurile noastre. E linişte. Se aude doar clipocitul apei când sare vreun peşte sau glasul timid al unei păsări. Şi gândurile zboară, se joacă, se împletesc şi se despletesc, se încâlcesc şi se descurcă singure. Oare ne putem înfrâna gândurile ? Sau măcar le putem canaliza într-o direcţie dorită ? Răspunsul este DA, depinde doar de noi, de ceea ce ne preocupă, de ce ne dorim şi ce suntem dispuşi sa facem să ne realizăm dorinţele. Hei ! O bambină s-a mişcat puţin ! Şi încă o dată! Mulinăm lin, cu grijă ca peştele să nu ne scape. Se apropie de mal, uite ce plătică frumoasă şi nervoasă ! Reîncărcam cu momeală, umplem şi momitorul şi aruncăm în apă din nou. Din nou singuri cu gândurile noastre în liniştea serii. Locul este de o frumuseţe rară, pe malul stâng al Oltului în spatele nostru este un câmp cultivat cu lucernă. Se aude zgomotul unei unelte care coseşte . În aer pluteşte un miros suav, de flori de câmp, de fân proaspăt cosit, e greu de definit, dar este tulburator ! Plătica noastra se zbate în juvelnic, iar lipăitul ei ne face să privim mai atent la bambinele fosforescente agăţate de firele lansetelor. Numarul pescarilor care trec în sus şi in josul râului creşte. Când am ajuns noi, aveam alături doar pe Wong, un chinez stabilit în Turnu Măgurele după cum am aflat spre dimineaţă. Şi mişcările bambinelor noastre s-au înmulţit.

Curând incă vreo două plătici au ajuns în juvelnicul nostru, apoi, când Luna nu se ivise încă iar deasupra capului nostru se vedea foarte clar Carul Mare totul s-a liniştit, nici o tremurare de bambină măcar. Poate nu trebuia să stăm şi noaptea… Vom vedea spre dimineaţă.

Spre dimineaţă, cu greu păstram ritmul impus de plăticile flămânde. Dar când soarele s-a ridicat, o dată cu el s-a ridicat şi temperatura, oboseala îşi spunea şi ea cuvântul, iar noi, cu câteva kilograme de plătici în juvelnicul nostru, am strâns uneltele de pescuit şi ne-am îndreptat spre casă.

 

 

Read Full Post »

Sa pescuim caras

Carasul isi are originea in nordul Asiei.De aici acest peste din familia ciprinidelor s-a raspandit in China ca peste ornamental, cu solzii de culoare rosie si aurie.Din China s-a raspandit in toata lumea, fiind foarte putine zone geografice in care nu traieste carasul.

Carasul argintiu nu se stie daca este o adaptare la mediul european sau alta varietate de culoare .El se intalneste in toate apele de ses, atat in baltile mici si caldute, cat si in apele reci din lacurile de acumulare.Interesant este faptul ca majoritatea sunt femele, acest lucru datorandu-se faptului ca dupa doi ani masculii supota o transformare a organelor genitale, devenind femele. Carasul se hraneste si cu hrana vegetala dar si cu moluste, vietuitoare subacvatice , cu pestisori mici.

Pescuitul carasului difera in functie de anotimp: primavara se pescuieste in apele mici si langa maluri, vara in apele mai adanci unde temperatura apei este constanta.Pescuitul carasului se face si cu undita dar si cu lanseta, fiind un pescuit de finete.

  • In general, se pescuieste cu o undita de 4-5 m, cu firul strunei de 0.15 mm iar carligul de 10-12 pentru mamaliga sau grau fiert si 8-10 pentru rama, plumbi mici, cu pluta usoara.
  • Pentru cei care vor sa prinda exemplare mai mari,de 800g si peste, lansetele sunt singura solutie.Lungimea acestora se recomanda sa fie de 3.4 – 3.9 m, cu ele aruncandu-se 20-60g.Mulinetele trebuie sa aiba frana reglabila fina, cu fir de 0.2-0.22 mm.Cel mai indicat este sa se foloseasca spiralele culisante sau de capat de 10-20g astfel incat cu tot cu nada sa ajunga la 60g.

De obicei nada se va compune din mamaliga cu srot de floarea soarelui, sofran si bucatele de rame, taiate marunt.

Pescuitul carasului se face din primavara devreme pana toamna tarziu daca apele nu se racesc brusc.Carasul este un peste cu carnea dulce, foarte gustos, care se poate prepara in multe feluri.

FIR INTINS !

Read Full Post »

Read Full Post »

In cea de-a doua zi de sarbatoare a Sf. Pasti,  pe o vreme insorita  splendida, cu 18-20  grade Celsius, ne-am decis sa mergem sa incercam sa pescuim la stiuca.Pe drumul DN 64 cum mergi dinspre Caracal spre Slatina, la circa 1.5 km inainte de intrarea in Piatra-Olt, se face un drum la dreapta, de pe care in 300 de metri  se vad aliniati ca niste soldati plopii ce strajuiesc una dintre cele patru balti nu foarte mari.

Doua dintre acestea ascund exemplare foarte frumoase, majoritatea se prind la lingurite si voblere, rar la nada vie. Locul este ceva cam aglomerat de pescari ce au cate cinci sau sase „bete” la prada vie.

Una sau doua balti sunt concesionate si populate cu stiuca, celelalte nu stiu nimic despre ele, doar ca sunt mai mici.Peisajul este extraordinar, baltile sunt intro valcea, departe de haosul si zgomotul oraselor. Sa pescuim asadar, in clipocitul apei cand stiuca se repede dupa prada, sau cand broscutele sar de pe mal.

Desi nu ne asteptam s prindem ceva, bucurandu-ne doar de mirificul naturii din zona, am luat cateva stiuci mici carora le-am dat drumul si evident ca pe cea mai mare (cam la 1 Kg) am luat-o pentru a ne desfata cu preparatul si savuratul ei.

Sa pescuim, deci, dragilor, caci aceasta indeletnicire ne aduce multe satisfactii, sanatate fizica si mentala !

Read Full Post »

Cand zic Oltul de jos, ma refer la partea raului care este aproape de varsarea sa in Dunare.

Ce rau mai tumultos avem decat Oltul? Asadar, pescuitul in acest rau este o aventura! De-a lungul raului sunt hidrocentrale si multe balastiere.

Ce inseamna pescuitul in balastiera? Inseamna ca arunci nada si momeala intr0 groapa adanca, din care s-a scos balast si care ulterior a fost acoperita de apa, unde deja a crescut vegetatie multa si se aduna bancuri de pesti  sau rapitori solitari (somn, salau).

De la Slatina spre varsare, gasim multe locuri cautate de pescari, multi dintre ei vin de departe cu corturile si prietenii, transformand partida de pescuit intrun mic concediu relaxant. Astfel, un loc cautat este Malu Rosu unde gasim si o ‘balta cu fier’,  asa cum o numesc localnicii.In aval, la Chilii poti prinde carasi ‘la palma’ si daca mergi mai jos, la „stalp” poti pescui adevarate capturi, in balastiera.

Pescarii pentru care hobby-ul este ca o gura de aer proaspat, cunosc zona de la Babiciu, unde  albia veche a Oltului a fost concesionata si populata cu crap iar in zona s-a constituit un loc de agrement deschis in lunile de vara.

Nu putem sa nu trecem in revista si Izbiceni-ul si chiar si Islaz-ul unde fiind chiar la Dunare putem pescui si exemplare rare.

Sa pescuim asadar pe Oltul de jos ! Fir intins !

Read Full Post »

Este primavara ! Soarele a capatat mai multa stralucire, norii sunt putini si subtiri, iar natura se trezeste la viata.Pe malul Oltului, batranului nostru rau, salciile au inceput sa inverzeasca primenindu-se ca de sarbatoare, iar verdele ierbii ne incanta ochii si ne limpezeste mintea.Pasarelele ciripesc, muncesc pentru cuibul cel nou, zburda si se joaca.Este minunat cum renaste natura iar si iar…si odata cu ea, noi ne umplem de speranta, dorinta, incredere in noi.

Sa mergem dara in natura, sa ne lasam incantati de frumusetile din jurul nostru sa respiram aer proaspat cu miros de pamant reavan, departe de nebunia urbana, sa ne lasam prada hobyului nostru, sa pescuim !

Acum, somnul incepe sa urce agale in amonte sa-si depuna icrele, mreana se pregateste de ospat dupa o iarna lunga si saracacioasa, carasul viseaza la viermisori, iar avatul la multi obleti.Iar noi visam captura de care vom povesti multora.

Dupa ce am asezat lansetele aliniate ca niste soldatei, dupa ce ne-am asezat confortabil in asteptarea clopotelului sau saltului bambinei, ne ramane timp sa meditam, sa ne ordonam gandurile, asteptarile si/sau deciziile. Nimic nu se compara cu o zi de pescuit !

 

 

Read Full Post »

Older Posts »